Grea e viata cand esti mic!

Inainte spuneam ca de-abia astept sa cresc,sa fiu pe cont propriu,sa am banii mei,familia mea,sa fiu independent.
Spuneam ca-i foarte greu sa ma duc la scoala,pentru ca am de invatat si de scris zi de zi.Spuneam ca e greu cand esti mic atunci cand parintii ma puneau sa mai misc ceva prin gospodarie.Dar ce stiam eu?
De fapt intrebarea ar fi urmatoarea: Ce stim noi cand suntem mici ? Raspunsul: Nimic!
Cand suntem mici,chiar si cand am devenit adolescenti,nu realizam cat de bine ne este.Esti lipsit total de obligatii atunci cand esti minor,stai fara stres.Banii de buzunar,de mancare,de intretinere personala,ii primesti de la parinti si bunici,nu duci grija zilei de maine,ai de mancare zi de zi,iar noi tot nu apreciem lucrul asta,sau il apreciem prea tarziu,atunci cand deja am facut schimb de roluri cu parintii.
Este un fel de lant trofic.Parintii ne nasc,ne cresc,ajungem la maturitate,cu timpul ei imbatranesc,iar noi avem grija  de ei.E un fel de Deja-vu,noi depindem de altii,crestem,avem o perioada cand nu mai depindem de nimeni,mai trece un timp in care altii depind de noi,dupa care noi imbatranim si depindem din nou de altii.
E adevarat,copilaria este frumoasa numai daca stim sa o traim cu adevarat.Sunt si unele situatii in care atmosfera nefavorabila din familie duce la maturizarea accelerata a copiilor.
Oricine are greutati,cei ce sunt saraci duc greutatea zilei de maine,cei ce au un trai mediu nu duc grija zilei de maine,dar au si ei probleme in familie,iar cei bogati nu duc grija zilei de maine,aceia sunt cei mai stresati,sunt constienti ca au o responsabilitate foarte mare in cadrul familiei.Dar sa trecem peste.
Dupa mine ar exista 3 tipuri de copilarii:
-Copilaria regretata,din punctul meu de vedere,aici se incadreaza copii parasiti de parinti,care nu au avut o copilarie atat de frumoasa,nu au fost atat de liberi,unii prin centre de plasament,altii pe strazi.Vara mai e cum mai e pe strada,dar iarna,cand zapada ajunge oana la genunchi,ce mai fac ei atunci?
Acesti copii isi regreta copilaria,regreta pur si simplu ca s-au nascut,cei mai multi ajungand cersetori.
-Copilaria de mijloc,adica acea copilaria alcatuita din momente frumoasa si amare.Jumate cu jumate.Aceasta copilarie o traiesc majoritatea,deoarece in anumite familii,unul dintre adulti influenteaza negativ,ori vina tatalui cu alcoolul,ori vina mamei cu alti barbati.Cele mai dese cazuri sunt cele in care tatii o au cu bautura,stau mai mult carmolizati decat treji.Se culca beti,se trezesc mahmuri si o iau de la capat.
-Copilaria perfecta,parerea mea,este acea copilarie in care ai parte numai de momente frumoase,greutatile fiind ascunse de tine cu mult efort din partea parintilor,cand ai tot ce iti doresti.Aceasta copilarie o traiesc copii din toate categoriile de trai,saraci,medii,sau bogati.
Sunt foarte multe chestii care ne fac sa spunem aiureli,chestii precum "abia astept sa fiu mare" ,sa ne facem planuri de viitor.
Un lucru e sigur cand esti adolescent,daca ai un caracter puternic si iti doresti cu adevarat ceva in viata,nu-ti lasa parintii sa iti hotarasca ei viitorul.In alte privinte e bine sa fii de acord cu ei,dar daca ei te baga undeva unde tu nu faci fata,intr-un domeniu prea greu pentru tine,ce faci?Ca doar ei nu vor traii 2 vieti sa te ajute in continuu.Cum am spus si mai sus,va veni vremea cand tu ii vei intretine pe ei si vei avea grija de ei.

Posted in: Adolescenta